Am zburat de la 50 de metri. Nu mai vreau:)
Doamnelor şi Domnilor!
Parcurgând declaraţiile de după scrutinul din 1 iunie vedem că alegerile locale au fost câştigate de toate partidele politice. Analizând aceleaşi cifre, aceleaşi fapte din unghiuri diferite, rezultatele diferă. Unii au câştigat pentru că şi-au menţinut ponderea în administraţiile publice locale, alţii pentru că nici nu au pierdut atât de ruşinos.
În această alocuţiune voi vorbi despre partea mai puţin reuşită a victoriei UDMR în alegeri. Este evident că întregul e pozitiv, dar unele elemente ale acestui întreg nu dau motive de sărbătoare. Voi analiza situaţia a două localităţi, mai exact despre atitudinea organizaţiilor orăşeneşti ale UDMR.
La Gheorgheni ştim de ani buni că primarul câştigător al alegerilor interne UDMR nu este capabil să conducă oraşul. Cu toate că există fonduri guvernamentale şi europene, nu reuşeşte să alcătuiască planuri de dezvoltare viabile, nu găseşte tonul comun cu locuitorii oraşului, nu poate lucra cu organizaţia care l-a ajutat să câştige această funcţie. Făcând abstracţie de acest fapt, organizaţia locală a UDMR nu a reuşit sau nu a vrut să lucreze în interesul oraşului. Activitatea lor s-a rezumat la mărunte lupte interne pentru poziţii, la intensificarea disensiunilor personale, la războirea cu organizaţia teritorială a UDMR, iar în cazul eşecurilor locale la atacul împotriva conducerii centrale. Nici cea mai bună campanie electorală nu poate modifica imaginea rezultată din 4 ani de muncă… scuze, lipsă de muncă. Sper, conducerea organizaţiei locale şi-a făcut bagajele în data de 2 iunie şi nu a aşteptat hotărârea Consiliului Permanent privind organizarea de alegeri în organizaţiile care au avut rezultate slabe în alegeri.
Celălalt exemplu negativ este Târgu Mureş. Candidatul nostru la primăria municipiului a investit resurse nemaiîntâlnite, mobilizând sute de voluntari, întâlnindu-se personal cu mii de târgu mureşeni. Singurul rezultat al organizaţiei municipale este că nu i-a pus beţe în roate candidatului nostru în timpul campaniei. În perioada premergătoare campaniei, prezidiul organizaţiei municipale, funcţionând ca un cerc de prieteni apropiaţi a depus toate eforturile pentru a împiedica candidatura persoanei cu cele mai mari şanse de reuşită. S-au gândit că este momentul propice pentru a da frâu liber supărărilor, disensiunilor şi frustrărilor acumulate de-a lungul anilor. Cele circa 20 de persoane şi-au atins scopul: au arătat că în momentul votului decisiv privind desemnarea candidatului sunt mai puternici decât Borbély László. Bravo! Campania s-a terminat, organizaţiile UDMR din municipiu au reluat munca cu un elan nou şi au găsit imediat vinovatul. Vă înşelaţi dragi colegi! Dacă aţi fi în stare să ieşiţi din sedii, dacă aţi reuşi nu numai să le vorbiţi oamenilor, dar să-i şi ascultaţi, aţi vedea că e nevoie de schimbare. Trebuie să vă daţi la o parte, cedaţi organizaţia valului nou, tineretului. Aţi încercat, nu aţi reuşit. Vă mulţumim, la revedere…
Din nefericire, instituţia tragerii la răspundere nu funcţionează în UDMR. Nici Congresul, nici diferitele prevederi ale regulamentului CRU (Consiliul Reprezentanţilor Unionali) nu oferă soluţii viabile în cazul situaţiilor prezentate. Nu pot fi traşi la răspundere acei conducători care prin activitatea lor, mai bine zis prin lipsa lor de activitate, dăunează comunităţii maghiare. Toate încercările de reglementare ale măsurilor punitive au oferit tot atâtea posibilităţi de atac, potrivit cărora se vrea transformarea UDMR în partid, ori că în UDMR se instaurează dictatura.
În încheiere, dacă tot aminteam de înnoire şi de întinerire, doresc să împărtăşesc un gând şi colegilor mei de generaţie. Alegerile au fost câştigate de UDMR. Doar Uniunea are forţa şi sprijinul necesar să reprezinte comunitatea maghiară, să muncească fructuos pentru aceasta. Avem candidaţi foarte buni, dar au câştigat doar aceia care au ştiut să beneficieze de sprijinul Uniunii. În campanie pot fi locomotive locale care să tragă trenul dar timp de 4 ani nu pot face asta singuri. Sunt mulţi eroi după alegeri şi cred că aleşii tineri pot sări cel mai repede calul. Sunt sigur că “alternativa” este în cadrul Uniunii, iar UDMR are viitor pentru că se poate baza pe tinerii politicieni care au câştigat încrederea electoratului. Dar trebuie să vorbim de viitorul UDMR-ului unit şi nu despre cariera politică a membrilor.
A fost o zi mare la Autoritatea Naţională pentru Tineret. Cele mai frumoase vise ale noastre s-au materializat. Am fost nevoiţi să deschidem şampania!
Posturile de televiziune comerciale trăiesc din publicitate, motiv pentru care nu trebuie să ne mire că ştirile lor se referă la subiecte de „maxim interes” pentru societate. Ştiri de genul „Şi-a violat găina după care s-a aruncat în spatele trenului”, telenovela Elodia, Gigi, manelele, băile de sânge sunt toate teme care se vând şi cresc audienţa.
Ştirile Autorităţii trec foarte rar de pragul critic al televiziunilor comerciale. Pro TV de exemplu ne-a băgat în seamă ultima oară în vara anului 2007, când mai mult de o sută de copii s-au îmbolnăvit într-o tabără (culmea, nu în tabăra noastră). Ieri însă au prezentat oferta de vară a ANT într-un mod foarte rezonabil. Materialul poate fi vizonat aici. Mulţumim frumos, dar nu ne putem imagina ce s-a întâmplat, unde am greşit. Nu de alta, dar ca să ştim şi data viitoare unde să greşim:)
Apropo, trebuie să aflu cine este acel Peter Covancs care apar în material…
Traian Băsescu, într-un interviu acordat postului de televiziune Tele M din Iaşi, întrebat fiind despre numirea lui Călin Popescu – Tăriceanu în funcţia de prim-ministru, a declarat: “Dar, dacă pe fond regret ceva, este că am respectat protocolul Alianţei DA.”
Domnule Gâdea 
asta înseamnă cumva că preşedintelui îi pare rău că şi-a respectat promisiunea? Regretă că a respectat un angajament scris şi semnat? Acest lucru este absolut normal în România anului 2008?
Toată ţara e în delir după meciul nul (la propriu!) făcut de băieţii noştri la Euro 2008. Eu sper, că la meciurile cu Italia şi Olanda vom vedea un progres semnificativ faţă de ieri, adică cu italienii vom reuşi să trecem de jumătatea terenului, iar cu olandezii să nimerim măcar odată spaţiul porţii…
Dragi colaboratori, colegi, prieteni, duşmani, cunoscuţi şi necunoscuţi, dar mai ales dragi nulităţi!
Vă rog foarte frumos să nu mă minţiţi. Desigur, doar dacă nu cer prea mult.
Argumentele mele umile ar fi următoarele:
1. Nu e frumos. Probabil mămica a menţionat acest lucru timp de 7 ani. Şi probabil tăticu’ a dat câteva palme când nu aţi ascultat-o pe mămica.
2. Mai devreme sau mai târziu oricum se află. Şi e destul de jenant. Chiar foarte jenant!
Astăzi am primit un fluturaş din partea lui Alin Tişe, candidatul PD-L la preşedinţia Consiliului Judeţean Cluj. Până acum nimic nou. Am verificat însă, unde a fost tipărit fluturaşul, şi ce credeţi că am găsit? Base Print… Tări Print nici nu putea să fie
Azi, în aglomeraţia de dimineaţă din Bucureşti, 2 şoferi s-au luat la bătaie, după care unul l-a călcat pe celălalt cu maşina. Toate acestea la numai 10 metri de mine.
Întâmplarea este următoarea: în fiecare dimineaţă (şi nu numai) la intrarea în Bucureşti dinspre Otopeni sute de şoferi încearcă să se strecoare prin aglomeraţie pe cele 3 benzi de circulaţie. În această dimineaţă, din cauza unei salvări care trecea, o bandă a fost eliberată şi, cum se obişnuieşte în asemenea cazuri, mulţi şoferi încearcă să „se lipească” de salvare, poate-poate ajung mai repede la destinaţie. Astfel, doi şoferi disperaţi pentru „întâietate” aproape că s-au ciocnit în tentativa lor de a fi primul de după salvare. Unul avea numărul de înmatriculare B 92 TWR (dacă nu mă înşel, autoturismele cu acest număr aparţin televiziunii publice), celălalt era un microbus cu inscripţia Best Western Parc Hotel. Cei doi şoferi, nemulţumiţi fiecare de atitudinea celuilalt, au sărit nemulţumiţi din vehiculele lor şi s-au luat la palme, apoi la îmbrânceli chiar în trafic. După câteva secunde conflictul părea terminat, cei doi şoferi s-au întors la autoturismele lor, numai că unul, ca un ultim semn de răzbunare, a lovit uşa celuilalt cu o sticlă de plastic. Acesta s-a enervat, a sărit din maşină şi s-a luat, pe jos, după microbus. S-a agăţat de mânerul acestuia dar a alunecat şi a căzut sub roţi. Microbusul a trecut cu roţile din spate peste piciorul lui şi a demarat în trombă.
Bucureştiul cel de toate zilele…
Într-o comună din judeţul Giurgiu se practică o formă puţin diferită a contactului direct cu alegătorii. Îi împuşcă pe cei pe care nu-i ajung din urmă, îi bat pe cei care nu sunt de acord.
În anul 1999 am auzit pentru prima oară de tehnica de campanie numită „Contactul direct cu alegătorii”. Am avut ocazia de a participa în Statele Unite ale Americii la un curs teoretic şi practic care privea această tehnică. De câţiva ani încoace nu este în România candidat care să nu-şi înceapă discursul cu sloganul că El/Ea este omul poporului, că programul pentru alegeri l-a redactat în urma consultărilor directe cu alegătorii.
În comuna Iepureşti din judeţul Giurgiu, candidaţii s-au gândit că contactul direct este extrem de important. Conform relatărilor Realitatea TV, în acest sat se aud focuri de armă, lumea se bate cu bâtele. Cred că aceşti candidaţi au participat la un asemenea curs, însă nu au înţeles prea bine despre ce este vorba: caracterul direct nu constă în faptul că împărţim palme, iar pe cei pe care nu-i ajungem, trimitem gloanţe după ei!
Iubesc România…
Blaga şi Videanu discută:
- Noi de ce mişcăm numai la ordinele lui Băsescu?
- FACEM CE TREBUIE!
