Sper că întregul scandal generat de vizita preşedintelui Ungariei Sólyom László în România se datorează unei greşeli de traducere. Preşedintele Ungarie a sosit în România la invitaţia „autoguvernării” Harghita. În limbajul de specialitatea folosit în administraţia publică maghiară această sintagmă înseamnă consiliu judeţean. Însă traducerea directă înseamnă autoguvernare, cuvânt care a generat scurt circuitul în grădina lui Băsescu. Adică este speranţa mea că problema a fost generată de această banalitate.

Nu odată mi s-a întâmplat ca în discuţii cu un partener cetăţean maghiar, acesta să mă privească nedumerit când eu foloseam sintagmele consiliu local sau judeţean, respectiv consilier. La ei nu aşa se numesc. Sinonima acestora acolo este autoguvernarea, aşa cum şi minoritatea română din Ungaria beneficiază de autoguvernare (curios, nimeni nu se supără la noi din cauza asta). Este cel mai firesc lucru de pe planetă ca Sólyóm László să declare că vine în România în urma invitaţie lansate de autoguvernarea Harghita (ei neavînd cuvântul consiliu judeţean!). Iar un translator neiniţiat în această temă foloseşte sintagma autoguvernare în loc de consiliu judeţean.

Oricât de mult aş spera că lucrurile sunt aşa de simple, ştiu că nu este aşa. Partidul România Mare nu mai intră în legislativ în 2008, dar nu pentru că s-a emancipat poporul şi a dispărut curentul naţionalist, ci pentru că lumea s-a săturat de Vadim şi gaşca lui. Este mult mai bine să sprijini naţionalismul elegant, vandabil, să te alături unei grupări care urăşte cel puţin la fel de mult ungurii ca şi gaşca lui Vadim, dar este la guvernare şi este acceptat de Europa. Dacă Sólyom László nu ar fi folosit cuvântul autoguvernare, s-ar fi descoperit că avionul militar care l-ar fi transportat a bombardat civili în timpul celui de-al doilea război mondial. Ori poate că s-ar fi încercat introducerea unor tancuri în Secuime prin tuneluri secrete, concomitent cu vizita preşedintelui Ungar. Scuze, în aşa numitul Ţinut Secuiesc, cum foloseşte media în limba română.

Aceasta este esenţa „cazului” Sólyom. Să lovim cât mai puternic în minoritatea maghiară, să vadă românii îmbibaţi de puternice sentimente naţionaliste că nu au rămas singuri, au pe cine conta. Iar în toamnă au pe cine vota…