You are currently browsing the monthly archive for februarie, 2008.
De câteva săptămâni, în fiecare zi de marţi susţin punctul de vedere al Guvernului la o comisie parlamentară. Ieri am auzit din partea unui deputat următoarea afirmaţie: domnule preşedinte, la propunerile legislative să spuneţi şi cine este iniţiatorul, să ştim şi noi cum să votăm!
Deputaţii nu ştiu ce conţin proiectele de lege despre care votează? Degeaba avem de a face cu un proiect de lege bun, poate fi respins doar pentru că vine de pe partea „cealaltă”? Sunt sigur că ieri a fost doar o excepţie…
Astă seară am urmărit la TVR o caricatură de talk show. La emisiunea „Faţă în faţă” au fost invitaţi preşedinţii organizaţiilor de tineret PSD şi PDL care, timp de o oră, s-au dat în spectacol, atacându-se reciproc într-un stil faţă de care chiar şi Gigi Becali dezlănţuit la OTV poate fi considerat începător. Moderatorul, care la un moment dat a ameninţat cu deconectarea microfoanelor, ar fi putut ieşi liniştit la o cafea, cei doi fiind ocupaţi cu denigrarea celuilalt.
Am câteva întrebări vizavi de cele văzute şi auzite:
- de ce nu conştientizează politicienii tineri că trebuie să fie altfel, decât cei care după 18 ani sunt dispreţuiţi de alegători?
- cum de nu şi-au dat seama invitaţii emisiunii, că nici unul dintre ei nu va câştiga, ci toţi politicienii din generaţia tânără vor pierde?
- de ce îmbătrîneşte de pe o zi pe alta mentalitatea tinerilor care intră în politică?
- de ce nu a reuşit nici unul dintre invitaţi să vorbească despre ceea ce vrea să facă, rezumându-se la ceea ce face greşit celălalt?
Cei care nu înţeleg de ce nu merg tinerii la vot, de ce îşi întorc spatele vieţii publice şi de ce consideră ei „specia” de politician una de rangul doi, să se uite la reluarea emisiunii…
„Chiar dacă mă cheamă Băsescu, nu sunt mai mult decât o tânără ca şi voi” – a spus Elena. Şi câtă dreptate are! Fiecare tânăr apare zilnic în ziare, iar pictorialele cu oricare tânăr se vând, ca pâinea caldă. Săli de sport umplute până la refuz, aclamă tineretul la fiecare apariţie. Televiziunile se îngrămădesc la paradele de modă, unde poate fi văzută o tânără. Formaţiile de muzică uşoară se bat pentru orice tânăr, ca să îi convingă să apară în videoclipurile lor.
Este incredibil câte şi câte posibilităţi oferă România tinerilor simpli, ca şi noi!
Astăzi m-a vizitat un redactor de la Enciclopedia Personalităţilor din România. I-am zis că în nici un caz nu mă consider o personalitate, dar nu am scăpat, aşa că vor fi publicate datele mele biografice în ediţia din 2008.
Interesantă a fost însă discuţia despre domiciliul meu:
- Unde să vă trimitem formularul pentru corectură?
- Veţi găsi adresa din Cluj în CV.
- Adresă din ţara dumneavoastră de origine nu aveţi?
Înainte să mă enervez mi-am dat seama, că băiatul are o logică de fier: a văzut că am nume maghiar, şi a citit Constituţia unde apare, că România este un stat naţional.
Sau poate s-a gândit la o ţară din Asia, de unde am venit noi?
Am văzut la ştiri că România este prezentă la târgul de turism organizat la Bruxelles. Sloganul campaniei de promovare este „Simply surprising”. Noi toţi, cei care simţim în fiecare zi pe pielea noastră realitatea românească, ştim cel mai bine cât de surprinzător poate fi turismul pe meleagurile natale. Turiştii veniţi din vest, într-adevăr, vor avea o vacanţă plină de surprize:) Prietenii ştiu de ce…
Tot poporul râdea de ministrul agriculturii Decebal Traian Remeş când a ieşit la iveală faptul că s-a încercat coruperea dânsului cu palincă şi caltaboş ca răsplată pentru un favor. Cunoaştem cu toţii operaţiunea caltaboş. De curând s-a încercat şi “coruperea” mea.
În subordinea Autorităţii Naţionale pentru Tineret sunt Direcţiile Judeţene pentru Tineret. La întâlnirea de la Sibiu cu directorii DJT, pe ordinea de zi figura şi discuţia despre bugetele acestor direcţii. Menţionez că la aprobarea sumelor ultima semnătură este a mea. În pauză unul dintre directori a venit la mine, mi-a povestit despre investiţiile pe care doreşte să le efectueze în 2008 şi suma de care ar avea nevoie pentru a le realiza. După şedinţă m-a urmărit în parcare şi mi-a pus în mână un caltaboş care făcea tic-tac, adică un ceas de mână.
Şi pe această cale le transmit amatorilor: cu mine nu merge aşa! Am hotărât ca la următoarea tentativă de acest gen să nu mă duc la poliţie ci la primul organ de presă. Mai rău de atât nu pot să doresc nimănui… 
